Pe o balama veche se vede repede cine a avut răbdare cu metalul și cine l-a lăsat în voia ploii. Fierul simplu se umflă, prinde coji roșcate, apoi începe să scârțâie într-un fel care te face să cauți uleiul prin magazie. O piesă zincată, chiar dacă nu mai lucește ca în prima zi, are altă ținută. Pare mai împăcată cu vremea.
Zincarea termică este una dintre acele soluții tehnice care nu fac mult zgomot, dar își fac treaba ani la rând. O întâlnești la porți, garduri, balustrade, stâlpi, structuri metalice, grătare, table, hale, suporturi și tot felul de piese care stau afară fără să fie mângâiate prea des cu pensula. Nu o observi mereu, fiindcă tocmai asta e ideea. Când protecția funcționează, metalul nu îți cere atenție.
Pe scurt, zincarea termică înseamnă acoperirea fierului sau a oțelului cu un strat de zinc, prin scufundare într-o baie de zinc topit. Dar explicația asta, luată singură, sună cam uscat. În realitate, procesul e mai interesant, pentru că zincul nu stă pe metal ca o simplă pojghiță. El reacționează cu oțelul și formează straturi aderente, legate puternic de suprafața piesei.
Ce este zincarea termică, pe înțelesul tuturor
Zincarea termică este un proces de protecție anticorozivă. O piesă din oțel este curățată foarte bine, apoi introdusă într-o baie de zinc topit, la o temperatură de aproximativ 450 de grade Celsius. Când piesa este scoasă, pe suprafața ei rămâne un strat metalic de zinc, dar și straturi intermediare de aliaj fier-zinc.
Asta o face diferită de o vopsea obișnuită. Vopseaua se prinde de suprafață, uneori foarte bine, alteori mai puțin bine, în funcție de pregătire și aplicare. Zincarea termică schimbă însă chiar suprafața piesei. Stratul nu este doar lipit, ci format prin reacție între zinc și fier.
Îmi place să mă gândesc la zincare ca la o haină de lucru pentru metal. Nu o haină de duminică, fără pată și fără cute, ci una făcută să țină la ploaie, praf, lovituri mici și ierni grele. Poate să se matuiască, poate să capete o nuanță gri, dar tocmai acolo se vede că lucrează.
Pentru un om care construiește o poartă, repară o anexă sau alege materiale pentru o structură, zincarea termică răspunde la o grijă foarte practică. Cum fac ca metalul să nu ruginească repede? Cum îl protejez fără să îl revopsesc în fiecare an? Cum aleg ceva care să reziste decent, nu doar să arate bine în ziua montajului?
De ce ruginește metalul
Rugina nu apare din senin. Fierul din oțel intră în reacție cu oxigenul și apa, iar rezultatul este coroziunea pe care o recunoaștem după culoarea roșcată. Dacă mai adaugi sare, umezeală constantă, fum industrial, sol umed sau zgârieturi adânci, procesul se grăbește.
De aceea, aceeași piesă metalică poate îmbătrâni complet diferit în două locuri. Într-un garaj uscat poate rămâne ani buni aproape neschimbată. La marginea unui drum, unde trec mașini, se ridică praf și iarna se aruncă sare, aceeași piesă poate rugini mult mai repede.
Rugina este, la început, o pată mică. O vezi și îți spui că nu e mare lucru. Apoi pata se întinde, vopseaua se umflă, marginile se cojesc și metalul începe să piardă din grosime. La o balustradă, la un stâlp sau la o structură, asta nu mai este doar o problemă de aspect.
Metalul ruginit nu se strică doar la suprafață. În timp, coroziunea poate slăbi piesa, poate afecta îmbinările și poate face reparațiile mai grele. Cine a încercat să desfacă un șurub mâncat de rugină știe foarte bine cât de repede o problemă mică se transformă într-o după-amiază pierdută.
Cum se face zincarea termică
Procesul de zincare începe cu pregătirea suprafeței. Aici nu prea merge cu lasă că merge și așa. Dacă oțelul are ulei, grăsime, vopsea veche, rugină sau impurități, zincul nu se va prinde corect. Iar o protecție întreruptă este exact locul pe unde coroziunea intră prima.
Prima etapă este degresarea. Piesa este curățată de uleiuri, murdărie și urme rămase din prelucrare. Poate părea partea cea mai banală, dar este una dintre cele mai importante. Metalul trebuie să ajungă curat, altfel baia de zinc nu are cum să facă o treabă bună.
Apoi urmează decaparea. În această etapă se îndepărtează rugina și oxizii de pe suprafață, de obicei cu ajutorul unor soluții acide controlate. Nu se urmărește distrugerea metalului, ci curățarea lui până la o suprafață activă, pregătită pentru reacția cu zincul.
După decapare, piesa se clătește și se trece prin fluxare. Fluxul ajută la prevenirea oxidării înainte ca piesa să intre în zincul topit. E un fel de protecție temporară, o etapă scurtă, dar necesară, ca suprafața curățată să nu se degradeze înainte de momentul principal.
Scufundarea în zinc topit este etapa pe care cei mai mulți o asociază cu zincarea termică. Piesa intră în baie, zincul o acoperă, reacționează cu fierul și formează stratul protector. Când piesa este scoasă, zincul în exces se scurge, iar stratul rămas se solidifică.
La final, piesele se verifică. Se urmărește dacă acoperirea este continuă, dacă sunt zone neacoperite, dacă stratul are grosimea potrivită și dacă piesa poate fi montată fără probleme. În lucrările serioase, verificarea nu se face doar din ochi. Există standarde tehnice, precum EN ISO 1461, care stabilesc cerințe pentru zincarea termică a produselor din fier și oțel.
Cum protejează zincul metalul
Zincul protejează oțelul în două feluri, iar aici e partea care merită înțeleasă fără grabă. Prima formă de protecție este simplă. Zincul acoperă oțelul și îl separă de apă, oxigen și alte elemente care ar produce rugină.
Aceasta este protecția de barieră. Dacă apa nu ajunge la fier, rugina nu are de unde să pornească. În acest sens, stratul de zinc funcționează ca o armură subțire, dar rezistentă.
A doua formă de protecție este mai interesantă. Zincul protejează oțelul și printr-un efect numit protecție sacrificială. În prezența umezelii, zincul se corodează înaintea fierului, adică se consumă el primul pentru a apăra oțelul de dedesubt.
Sună aproape poetic, deși e pură chimie. Zincul acceptă, ca să spun așa, să se piardă treptat în locul oțelului. Tocmai de aceea, chiar dacă apar zgârieturi mici pe suprafața zincată, zona expusă poate rămâne protejată într-o anumită măsură de zincul din jur.
Aici zincarea termică are un avantaj clar față de multe acoperiri obișnuite. Dacă zgârii o vopsea până la metal, rugina pornește exact din acel punct. La o piesă zincată, protecția nu depinde doar de faptul că stratul stă neatins ca o folie perfectă.
Patina de zinc și schimbarea aspectului în timp
O piesă proaspăt zincată poate avea un luciu aparte. Uneori vezi pe suprafață acele flori cristalizate, ca un desen neregulat, ușor argintiu. Alteori aspectul este mai mat, mai uniform, aproape gri.
În timp, zincul formează la suprafață o patină protectoare. Aceasta apare prin reacția cu aerul, umezeala și dioxidul de carbon. Nu este murdărie și nu este un semn că piesa s-a stricat. Dimpotrivă, această patină ajută la încetinirea coroziunii.
Mulți oameni se sperie când metalul zincat nu mai lucește după câteva luni. E de înțeles. Ne-am obișnuit să asociem luciul cu noul și matul cu uzura. La zincare, lucrurile nu sunt chiar așa. O suprafață gri, liniștită, poate fi încă foarte bine protejată.
Aspectul zincării depinde și de compoziția oțelului. Unele piese ies mai lucioase, altele mai mate. Uneori apar diferențe de nuanță între zone, fără ca asta să însemne neapărat o problemă. Important este ca stratul să fie continuu, aderent și suficient de gros.
Zincarea termică și vopsirea, două lucruri diferite
Vopsirea metalului are rostul ei. O vopsea bună, aplicată corect, poate proteja și poate da un aspect frumos. Dar vopseaua este mai sensibilă la zgâriere, lovire și exfoliere. Dacă stratul se crapă, apa intră dedesubt, iar rugina începe să împingă vopseaua în afară.
Zincarea termică lucrează altfel. Stratul ei este metalic, rezistent la manipulare și legat de oțel. Nu este doar o peliculă pusă peste metal, ci o acoperire care se formează prin reacție.
Asta nu înseamnă că zincarea și vopsirea se exclud. În multe proiecte se folosesc împreună. Metalul este mai întâi zincat, apoi vopsit, iar combinația se numește adesea sistem duplex. Zincul oferă protecția anticorozivă de bază, iar vopseaua adaugă culoare și un plus de barieră.
Pentru o poartă de curte, de exemplu, zincarea poate oferi rezistență, iar vopsirea poate da aspectul dorit. Dacă peste ani vopseaua se mai zgârie, zincul rămâne dedesubt și continuă să protejeze. Este o rezervă de siguranță pe care o apreciezi mai ales după prima iarnă grea.
Unde se folosește zincarea termică
Zincarea termică este folosită peste tot unde oțelul are de înfruntat umezeala și aerul liber. O găsim la garduri, porți, balustrade, stâlpi, scări metalice, pasarele, rame, suporturi, hale, elemente de infrastructură și structuri agricole. În gospodărie apare și la piese mai mici, pe care rareori le analizăm, dar pe care ne bazăm.
Un exemplu foarte comun este tabla zincată. Ea este folosită la închideri, protecții, acoperiri, confecții metalice, reparații și diverse lucrări de construcții. Când alegi tabla zincata 2 mm x 1000 x 2000, alegi o piesă metalică utilă, cu un strat de protecție care o ajută să reziste mai bine în fața coroziunii.
În construcții, avantajul este foarte practic. Piesa ajunge pe șantier deja protejată. Nu trebuie să te bazezi doar pe o vopsire făcută în grabă, într-o zi cu praf, vânt sau umezeală. Iar pe șantier, sincer vorbind, condițiile perfecte sunt mai rare decât ne-ar plăcea să credem.
În industrie, zincarea termică este apreciată fiindcă reduce întreținerea. O structură aflată la înălțime, un stâlp într-o zonă greu accesibilă sau o pasarelă expusă nu sunt lucruri pe care vrei să le cureți și să le revopsești des. Protecția bună înseamnă mai puține opriri, mai puține intervenții și mai puține reparații costisitoare.
De ce contează forma piesei
Zincarea termică are un avantaj pe care îl observi mai ales la piese complicate. Pentru că obiectul este scufundat în zinc topit, acoperirea poate ajunge pe muchii, colțuri și zone unde pensula sau pistolul de vopsit ar lucra mai greu. Asta ajută mult la confecții metalice, rame, suporturi și structuri sudate.
Totuși, forma piesei trebuie gândită corect. Dacă piesa are zone închise, cavități sau tuburi, trebuie prevăzute găuri pentru aerisire și scurgere. Zincul topit trebuie să poată intra și ieși. Aerul trebuie să poată scăpa. Altfel apar defecte, acumulări sau chiar riscuri la introducerea piesei în baie.
Aici se vede diferența dintre o piesă făcută doar să arate bine pe planșă și una făcută pentru producție. Un desen frumos nu ajută prea mult dacă zincul rămâne blocat într-un colț sau dacă acidul din pregătire nu se poate scurge. Metalul are, până la urmă, regulile lui.
O confecție pregătită bine pentru zincare va avea găuri plasate corect, suduri curate, margini accesibile și zone în care lichidele nu rămân captive. Sunt detalii mici, dar ele decid cât de bună va fi protecția finală. Uneori, durabilitatea începe înainte ca piesa să ajungă în baia de zinc.
Cât rezistă o piesă zincată termic
Durata de viață a zincării depinde de grosimea stratului și de mediul în care piesa este folosită. Într-o zonă rurală, cu aer relativ curat, o piesă zincată poate rezista foarte mult. Într-un mediu marin, industrial sau într-un loc unde se folosește sare pentru dezgheț, stratul de zinc se consumă mai repede.
Nu există o singură durată valabilă pentru toate situațiile. O balustradă montată într-o curte uscată nu va avea aceeași viață cu un suport metalic aflat lângă mare. Un stâlp de gard dintr-o zonă montană nu se comportă identic cu o piesă expusă la vapori chimici.
Ce se poate spune corect este că zincarea termică oferă, în general, o protecție de lungă durată. În condiții potrivite, poate însemna zeci de ani de rezistență la coroziune. În condiții grele, poate necesita verificări, curățare și eventual protecții suplimentare.
Mi se pare important să nu vindem zincarea ca pe o promisiune fără limită. Niciun strat de protecție nu ține la infinit. Zincul se consumă treptat, dar tocmai acest consum controlat este felul în care apără oțelul.
Rugina albă pe zinc, ce este și de ce apare
Pe suprafețele zincate poate apărea uneori o depunere albicioasă. I se spune, în limbaj obișnuit, rugină albă. Nu este aceeași cu rugina roșie a fierului, dar nici nu trebuie ignorată complet.
Rugina albă apare mai ales când piesele zincate sunt depozitate umede, lipite una de alta, fără aerisire. Se întâmplă des când tabla sau profilele sunt acoperite cu folie, iar apa rămâne prinsă între suprafețe. Omul crede că le protejează de ploaie, dar de fapt le ține într-un fel de compresă umedă.
Dacă depunerea este ușoară, de multe ori nu afectează grav protecția. Dacă este intensă și lăsată mult timp, poate consuma o parte din zinc. De aceea, depozitarea corectă contează. Piesele zincate trebuie ținute astfel încât apa să se scurgă și aerul să circule.
Asta e una dintre lecțiile simple pe care le înveți uneori pe pielea ta. Nu e suficient să cumperi material bun. Trebuie să îl și păstrezi cum trebuie până ajunge montat.
Zincare termică, electrozincare și tablă zincată
Când auzim cuvântul zincat, putem vorbi despre procese diferite. Zincarea termică prin scufundare după fabricație este una dintre cele mai robuste metode de protecție pentru piese din oțel. Piesa finită intră în baia de zinc, iar stratul rezultat acoperă suprafețele accesibile procesului.
Electrozincarea este altceva. Zincul se depune pe piesă printr-un procedeu electrochimic, de obicei într-un strat mai subțire. Este folosită des pentru piese mici, șuruburi, componente cu aspect mai fin sau aplicații mai puțin expuse la condiții dure.
Tabla zincată este adesea obținută printr-un proces continuu. Banda de oțel trece printr-o baie de zinc, apoi este răcită, finisată și debitată. Așa apar foile și rolele folosite în construcții, ateliere și lucrări de reparație.
Nu e corect să spunem că una este bună și alta nu. Fiecare are rolul ei. Pentru o structură metalică grea, expusă ani de zile afară, zincarea termică prin scufundare poate fi alegerea mai potrivită. Pentru piese mici, interioare sau decorative, alte variante pot fi suficiente.
Ce se întâmplă dacă tai sau sudezi metal zincat
Metalul zincat poate fi tăiat, găurit sau sudat, dar trebuie înțeles ce se întâmplă în acele zone. Când tai o piesă zincată, muchia proaspăt tăiată nu mai are același strat de zinc ca suprafața inițială. Când sudezi, temperatura afectează zincul din jurul cordonului.
După astfel de intervenții, zonele expuse trebuie protejate din nou. Se pot folosi produse de retuș bogate în zinc sau alte soluții recomandate pentru refacerea protecției anticorozive. Dacă lași muchia tăiată complet neprotejată, rugina va începe de acolo.
La sudură mai apare și problema fumurilor. Zincul încălzit puternic poate degaja vapori care nu trebuie respirați. Lucrul trebuie făcut cu ventilație bună, protecție adecvată și oameni care știu procedura. Nu este genul de detaliu peste care treci cu un ridicat din umeri.
Ideal, când se poate, piesele se debitează, se găuresc și se sudează înainte de zincare. Apoi ansamblul merge la baie și primește protecție completă. E mai ordonat, mai sigur și mai durabil.
Cum recunoști o zincare de calitate
O zincare bună acoperă complet piesa. Nu trebuie să aibă zone mari de oțel gol, exfolieri sau porțiuni unde stratul pare desprins. Culoarea poate varia, iar asta nu este automat o problemă. Continuitatea și aderența contează mai mult decât luciul.
Unele suprafețe zincate sunt strălucitoare, altele sunt gri și mate. Unele au acel desen cristalizat, altele par mai uniforme. Diferențele vin din compoziția oțelului, grosimea piesei, reacția din baie și modul de răcire. Aspectul frumos este plăcut, dar nu este singurul semn al protecției.
La o piesă importantă, grosimea stratului se verifică prin măsurători. În proiecte profesionale, nu se merge doar pe impresie. Se cer documente, standarde, valori și verificări. Așa trebuie, mai ales când vorbim despre structuri, siguranță și durată mare de exploatare.
Pentru lucrările obișnuite, te poți uita atent la muchii, colțuri, găuri și zonele sudate. Verifică dacă nu sunt acumulări mari de zinc care împiedică montajul. Uită-te dacă piesa nu are zone negre, fără acoperire. Atinge suprafața, întoarce piesa, nu te opri la prima față care arată bine.
Întreținerea metalului zincat
Metalul zincat are nevoie de puțină grijă. Nu multă, dar puțină. Dacă se adună noroi, sare, frunze, praf sau apă stagnantă, stratul de zinc se poate consuma mai repede. O curățare periodică ajută, mai ales în zonele expuse la murdărie și umezeală.
În curți, cele mai neglijate zone sunt de obicei la baza stâlpilor, lângă sol, sau în colțurile unde se strâng frunze. Acolo umezeala rămâne mai mult. Dacă piesa e zincată, rezistă mai bine, dar nu înseamnă că trebuie îngropată în noroi și uitată.
La zgârieturi mari, tăieturi sau lovituri serioase, protecția trebuie refăcută local. Nu e o operațiune complicată, dar trebuie făcută. Un spray oarecare nu este mereu suficient. Pentru retuș se caută produse compatibile, cu conținut ridicat de zinc, aplicate pe o suprafață curățată.
Întreținerea bună are ceva foarte omenesc în ea. Nu aștepți să se rupă lucrurile ca să te uiți la ele. Le verifici din când în când, le cureți, repari ce s-a zgâriat și le lași să își continue treaba.
Când merită să alegi zincarea termică
Zincarea termică merită aleasă când metalul va sta în exterior, când piesa va fi greu de întreținut sau când vrei o protecție serioasă pe termen lung. Este potrivită pentru structuri metalice, porți, garduri, balustrade, stâlpi, suporturi, confecții metalice și elemente expuse direct la vreme.
Merită luată în calcul și când piesele vor fi manipulate mult înainte de montaj. Pe șantier, materialele nu sunt tratate ca porțelanul bun din vitrină. Sunt mutate, sprijinite, ridicate, lovite ușor, așezate pe sol, prinse cu chingi. O acoperire metalică rezistentă ajută în toate aceste momente.
Costul inițial poate fi uneori mai mare decât la o protecție simplă prin vopsire. Dar comparația corectă nu se oprește la prețul din ziua achiziției. Trebuie să te gândești la revopsiri, reparații, manoperă, timp pierdut și accesul la piesă după montaj.
În multe cazuri, zincarea termică devine rentabilă tocmai pentru că reduce grijile de mai târziu. Nu spectaculos, nu cu promisiuni umflate, ci într-un mod foarte concret. Metalul rezistă mai bine, iar tu nu revii mereu la aceeași problemă.
Când zincarea nu este suficientă
Zincarea termică este foarte bună, dar nu este potrivită pentru orice situație imaginabilă. În medii chimice agresive, în contact permanent cu anumite soluții sau în zone marine foarte dure, poate fi nevoie de protecții suplimentare. Aici intră în joc proiectarea, consultarea tehnică și alegerea unui sistem complet.
Contactul cu alte metale trebuie analizat și el. Când zincul intră în contact cu metale mai nobile, în prezența umezelii, pot apărea fenomene de coroziune galvanică. Nu înseamnă că orice îmbinare mixtă este o greșeală, dar înseamnă că trebuie aleasă cu atenție.
Temperatura de lucru este un alt aspect. Pentru aplicații la temperaturi ridicate, stratul de zinc poate suferi modificări. Dacă piesa va sta lângă surse mari de căldură sau în instalații speciale, nu se alege materialul după ureche.
O soluție bună nu este bună pentru că sună bine, ci pentru că se potrivește locului în care va lucra. Zincarea termică protejează excelent în multe situații obișnuite și industriale, dar are limite. A le cunoaște înseamnă să folosești materialul cu cap.
De ce zincarea termică rămâne atât de folosită
Zincarea termică a rămas populară fiindcă rezolvă o problemă veche într-un mod robust. Oțelul este puternic, accesibil și ușor de folosit, dar ruginește. Zincul îi oferă o apărare durabilă, relativ simplă și verificată în timp.
Îmi place la acest proces faptul că nu are nimic teatral. Nu promite perfecțiune. Nu face metalul nemuritor. Îl ajută doar să stea mai drept în fața apei, a aerului și a anilor.
Într-o lume în care multe lucruri se vând prin aparență, zincarea termică are o modestie tehnică. O vezi la un gard care nu s-a cojit, la o balustradă care încă ține, la o tablă care nu s-a umplut de rugină după prima iarnă. Nu îți sare în ochi, dar tocmai asta îi dovedește utilitatea.
Când alegi metal zincat, alegi mai mult decât un finisaj. Alegi o protecție anticorozivă formată prin reacție metalurgică, cu efect de barieră și protecție sacrificială. Alegi o soluție practică pentru o problemă foarte concretă: metalul expus la vreme are nevoie de apărare.
Întrebări frecvente despre zincarea termică
Ce este zincarea termică?
Zincarea termică este procesul prin care o piesă din fier sau oțel este acoperită cu zinc prin scufundare într-o baie de zinc topit. În timpul procesului, zincul reacționează cu suprafața oțelului și formează straturi protectoare aderente. Scopul principal este protecția împotriva coroziunii.
Cum protejează zincarea termică metalul?
Zincarea protejează metalul printr-o barieră fizică și prin protecție sacrificială. Stratul de zinc împiedică apa și oxigenul să ajungă direct la oțel. Dacă apar zgârieturi mici, zincul din jur se consumă înaintea fierului și ajută la protejarea zonei expuse.
Zincarea termică oprește complet rugina?
Zincarea termică încetinește mult apariția ruginii, dar nu oprește timpul pentru totdeauna. Stratul de zinc se consumă treptat, în funcție de mediu, grosime și condițiile de utilizare. În condiții normale, poate oferi protecție pentru mulți ani, uneori chiar decenii.
Se poate vopsi metalul zincat?
Da, metalul zincat se poate vopsi, dar suprafața trebuie pregătită corect. Vopsirea peste zinc poate adăuga culoare și protecție suplimentară. Combinația dintre zincare și vopsire este folosită des când se dorește atât durabilitate, cât și un aspect anume.
De ce unele piese zincate sunt lucioase, iar altele mate?
Aspectul depinde de compoziția oțelului, de grosimea piesei, de reacția din baia de zinc și de răcire. O suprafață mată sau gri nu înseamnă automat că zincarea este slabă. Important este ca stratul să fie continuu, aderent și potrivit ca grosime.
Ce este rugina albă pe metalul zincat?
Rugina albă este o depunere albicioasă care poate apărea pe zinc, mai ales când piesele sunt depozitate umede și fără ventilație. Nu este aceeași cu rugina roșie a fierului. Poate fi superficială, dar dacă este severă și lăsată mult timp, poate afecta stratul de zinc.
Se poate suda o piesă zincată?
Da, dar sudarea pieselor zincate trebuie făcută cu atenție. Căldura afectează stratul de zinc din zona sudurii, iar fumurile rezultate pot fi periculoase fără ventilație și protecție adecvată. După sudare, zona afectată trebuie protejată din nou împotriva coroziunii.
Când este recomandată zincarea termică?
Zincarea termică este recomandată pentru piese metalice expuse la exterior, umezeală, ploaie, zăpadă sau medii unde întreținerea ar fi dificilă. Este folosită la garduri, porți, balustrade, stâlpi, structuri metalice, suporturi și elemente de construcții. Este o alegere bună când se dorește protecție anticorozivă de lungă durată.
Zincarea termică este mai bună decât vopsirea?
Depinde de aplicație. Pentru protecție anticorozivă durabilă în exterior, zincarea termică are avantaje clare, deoarece stratul este metalic și legat de oțel. Vopsirea oferă culoare și poate proteja bine, dar este mai sensibilă la zgârieturi și exfoliere. În multe proiecte, cele două soluții se folosesc împreună.
Cum se întreține metalul zincat?
Metalul zincat se întreține simplu, prin curățare periodică și verificarea zonelor expuse. Noroiul, sarea, frunzele și apa stagnantă trebuie îndepărtate, deoarece pot grăbi consumul stratului de zinc. Zgârieturile mari sau tăieturile trebuie retușate cu produse potrivite pentru protecție anticorozivă.
