Într-un concediu all inclusive, discuția despre mâncare se rupe destul de repede în două tabere. Unii se instalează confortabil la bufet și nu mai vor să audă de rezervări, de ore fixe și de ținută mai îngrijită. Alții își fac un mic ritual din cina servită la masă, cu meniu în mână, cu chelner care revine să întrebe dacă totul e în regulă, cu felul principal care ajunge cald și frumos aranjat.
Dacă te regăsești în a doua tabără, resorturile Xanadu sunt genul de locuri unde chiar ai ce alege, iar întrebarea nu mai e dacă merită să mergi la à la carte, ci în ce ordine să le bifezi pe cele bune.
Am comparat conceptele celor trei hoteluri din familia Xanadu, unul în Egipt și două în Turcia, punând față în față ce spun hotelurile oficial cu ce povestesc oamenii care s-au întors de acolo. Diferența dintre cele două surse e uneori amuzantă, alteori chiar utilă. Broșura îți spune că ai șapte restaurante tematice. Recenziile îți spun care dintre ele se umple în prima zi și de ce merită să treci pe la recepție înainte să despachetezi.
Pe scurt, dacă vrei răspunsul înainte de detalii: cele mai apreciate restaurante à la carte din grupul Xanadu sunt Uskuna, restaurantul de pește de la Belek, amplasat pe malul râului Acisu, apoi Dolce Vita, italianul care apare în toate cele trei hoteluri sub o formă sau alta, urmat de Ariel, restaurantul de pește de la Makadi Bay, și de La Cascade, francezul care schimbă complet registrul față de bufet. La Xanadu Makadi Bay, cinci dintre restaurantele à la carte intră gratuit câte o dată pe sejur, iar două, cel asiatic și cel cu pește, se plătesc separat.
Ce înseamnă de fapt à la carte în conceptul High Class
Xanadu funcționează sub o umbrelă pe care o numesc High Class All Inclusive, iar asta schimbă puțin regulile față de un all inclusive obișnuit. Restaurantul principal rămâne bufetul, deschis dimineața, la prânz și seara, uneori și noaptea târziu. Restaurantele à la carte se adaugă peste el, lucrează aproape exclusiv la cină și au un meniu scris, nu o linie de autoservire.
Partea care încurcă lumea ține de bani. La Makadi Bay, o parte dintre restaurante intră în pachet, câte o vizită pe sejur, cu rezervare făcută din timp. Alte două se plătesc separat. La Belek împărțirea e alta și s-a mai modificat de la un sezon la altul, așa că informația veche de pe forumuri te poate duce frumos în eroare. Regula practică, valabilă peste tot, sună cam așa: întreabă la recepție în ziua sosirii, cere programul săptămânal și rezervă pe loc, pentru că sistemul e primul venit, primul servit.
Rezervarea se cere, de obicei, cu cel puțin o zi înainte. La unele restaurante apare și o limită de vârstă, mai ales la hotelul din Bodrum, unde copiii sub șapte ani nu sunt primiți. Nu e o toană, e o încercare de a păstra atmosfera liniștită într-un hotel care, altfel, are club de copii, tobogane și animație pe plajă.
Un detaliu mărunt spune, cred, totul despre cum e gândit conceptul. La Makadi Bay, micul dejun à la carte se servește separat, pe plajă și în restaurantul italian, într-o variantă rezervată adulților. Adică ideea de masă adusă la farfurie nu e blocată exclusiv pentru seară.
Makadi Bay, locul unde alegerea chiar e grea
Aici e cea mai bogată ofertă din grup. Restaurantul principal se numește Otia și acoperă bufetul de dimineață până noaptea târziu, iar în jurul lui gravitează o rețea de restaurante tematice care lucrează seara, în general între 18:30 și 21:30. Singura excepție notabilă e cel oriental, care începe mai târziu și ține până spre 22:00.
Cine caută o singură referință de la care să pornească documentarea găsește la Xanadu Makadi Bay – Hurghada punctul cel mai comod de plecare, fiindcă adună laolaltă informația despre conceptul de masă și despre ce intră inclus în pachet.
Dolce Vita, italianul care iese aproape mereu pe primul loc
Dacă ar fi să pariez pe un singur restaurant din resort, aici aș pune banii. Bucătăria italiană are avantajul enorm că mulțumește pe toată lumea, de la copilul care vrea paste simple până la adultul care caută un risotto făcut cum trebuie. Atmosfera e liniștită, iar sala e gândită mai degrabă intim decât spectaculos.
Ce știe mai puțină lume e că Dolce Vita servește și mic dejun à la carte, doar pentru adulți, între 07:00 și 11:00. Am citit destule impresii în care oamenii spun că asta a fost, de fapt, cea mai plăcută masă a sejurului. O cafea adusă la masă, fără coadă la aparatul de espresso, fără zgomotul de la bufet. Cine merge în doi și vrea o dimineață lentă ar trebui să încerce măcar o dată.
Rezervarea se prinde greu în plin sezon, tocmai pentru că e alegerea evidentă a majorității. Dacă ai șapte nopți în față, nu amâna.
Turkuaz și bucătăria turcească pe malul Mării Roșii
Poate părea ciudat să mănânci turcește în Egipt, până îți amintești că grupul Xanadu e turcesc, cu rădăcini la Belek și Bodrum. Turkuaz aduce felurile clasice, mezeuri reci, kebapuri, deserturi cu sirop, într-o formulă care nu încearcă să fie fusion și e cu atât mai bună.
Pentru un turist român, meniul e prietenos. Multe dintre gusturi seamănă cu ce cunoaștem deja din bucătăria balcanică, așa că riscul să nimerești un fel care nu îți place rămâne mic. Intră în varianta gratuită, o vizită pe sejur.
La Cascade, francezul care surprinde plăcut
Bucătăria franceză într-un resort de masă e un pariu riscat. Se poate transforma ușor în ceva pretențios și fad. La Cascade scapă de capcana asta fiindcă merge pe preparate clasice, executate curat, fără să încerce să facă pe artistul.
E restaurantul unde aș duce pe cineva care susține că într-un all inclusive nu se mănâncă niciodată bine cu adevărat. Porțiile sunt gândite pe mai multe feluri, ritmul e mai lent, iar serviciul are grijă să nu te grăbească. Aș zice că e alegerea potrivită pentru o seară în care vrei să te îmbraci puțin mai bine și să simți că ai ieșit undeva, nu că ai coborât la parter.
Taj Mahal, cel mai curajos meniu din resort
Restaurantul indian lucrează doar în sezonul de vară, ceea ce contează dacă mergi iarna. Când e deschis, e probabil experiența cu personalitatea cea mai puternică din tot resortul.
Aici depinde mult de gusturile tale. Bucătăria indiană din hotelurile de vacanță e de obicei temperată la condimente, ca să nu sperie clienții, dar rămâne suficient de aromată cât să simți diferența față de bufet. Dacă nu ai mâncat niciodată curry cum trebuie, ăsta e locul unde poți încerca fără să te expui la nimic extrem. Dacă ești deja obișnuit, s-ar putea să ți se pară blând. E o observație pe care am întâlnit-o des în impresiile oaspeților și mi se pare corectă.
Agora și masa orientală de seară
Agora joacă două roluri. Ziua e snack bar, cu înghețată și gustări pentru cine iese de la plajă. Seara, între 19:00 și 22:00, se transformă în restaurant à la carte cu specific oriental, tot doar în sezonul cald.
Bucătăria din Orientul Mijlociu, cu mezze, cu condimente puternice, cu carne friptă lent, se potrivește surprinzător de bine cu atmosfera de seară din Makadi Bay. E genul de masă unde comanzi multe lucruri mici și le împarți cu ceilalți. Dacă mergeți în grup sau cu familia, s-ar putea să fie seara cea mai relaxată din tot sejurul.
Ariel, peștele proaspăt din Marea Roșie
Ariel muncește cel mai mult într-o zi obișnuită. Dimineața servește mic dejun à la carte pe plajă, la prânz devine pizzerie între 12:00 și 16:00, iar seara, de la 18:30, se transformă în restaurant de pește și fructe de mare.
Se plătește separat. Merită? Depinde de cât de mult îți place peștele proaspăt și de cât contează pentru tine cadrul. Poziția lângă apă, seara, cu lumini calde, intră în categoria acelor locuri unde faci poze fără să îți propui. Am văzut oameni care au spus că a fost cea mai bună masă din concediu și oameni care au considerat că suplimentul nu se justifică. Adevărul e probabil pe la mijloc și ține de așteptări.
Un sfat practic. Dacă vrei să mergi acolo, alege o seară fără vânt puternic. Terasele de pe malul mării devin mult mai puțin plăcute când bate.
Dragon, Asia care se plătește
Al doilea restaurant cu supliment. Bucătărie est-asiatică, într-un cadru care încearcă să sugereze atmosfera unui local din Asia, cu wok, cu supe, cu preparate care ies rapid din bucătărie.
Sincer, e restaurantul pe care l-aș lăsa ultimul dacă am buget limitat, și nu fiindcă ar fi slab. Pur și simplu, dintre cele două opțiuni cu plată, peștele are un avantaj clar de context. Ești pe malul Mării Roșii, ai acces la produs proaspăt, iar asta se simte în farfurie. Bucătăria asiatică e mai puțin legată de locul în care te afli.
Micul dejun à la carte, partea pe care mulți turiști o ratează
Revin la ideea asta pentru că mi se pare cea mai subevaluată din tot conceptul. Într-un hotel de dimensiunile ăstea, dimineața la bufet poate fi obositoare. Copii, tăvi, cozi la omletă, mese ocupate. Alternativa de a te așeza pe plajă, la o masă cu față de masă, și de a primi micul dejun la farfurie schimbă complet tonul zilei.
La Makadi Bay funcționează în două locuri, la Ariel, pe plajă, și la Dolce Vita, în varianta rezervată adulților. Ambele între 07:00 și 11:00. Nu am găsit informații care să indice o taxă separată pentru serviciul ăsta, dar e genul de detaliu care se poate schimba de la un sezon la altul, așa că merită întrebat la fața locului.
Belek, unde Uskuna schimbă complet ierarhia
Xanadu Resort din Belek e hotelul mai vechi al grupului și, după mine, cel cu cea mai bună poveste gastronomică, deși are mai puține restaurante decât cel din Egipt. Restaurantul principal se numește Silk Road, iar în jurul lui lucrează un set de restaurante tematice.
Vedeta e Uskuna, restaurantul de pește amplasat pe malul râului Acisu, în punctul în care apa dulce se apropie de mare. Cadrul e altfel decât orice ai găsi într-un hotel obișnuit din zona Antalya. Mese sub copaci, apă la câțiva metri, liniște. Bucătarul care se ocupă de bucătăria de acolo apare frecvent cu numele în recenzii, ceea ce se întâmplă rar și de obicei înseamnă ceva.
Uskuna lucrează cu supliment. Din tot ce am citit și comparat, e singurul restaurant din grupul Xanadu pe care l-aș plăti fără să stau pe gânduri. Peștele proaspăt din Mediterană, servit într-un decor care nu are nimic de resort, e o combinație greu de bătut.
Els Pescadors, Kebap House și restul echipei
La Belek mai găsești bucătărie italiană la Dolce Vita, franceză la La Cascade, mexicană la Els Pescadors și est-asiatică la Dragon. Kebap House are o poziție aparte, fiindcă dimineața servește un mic dejun tradițional turcesc, în stil de sat, cu priveliște spre Mediterană, iar seara trece pe kebapuri.
Micul dejun de la Kebap House intră, pentru mine, în aceeași categorie cu cel de la Dolce Vita din Egipt. Brânzeturi, măsline, roșii, ouă preparate pe loc, pâine caldă, ceai în pahar mic. Dacă ai o singură dimineață în care să te trezești mai devreme, aia ar trebui să fie.
Legat de ce e gratuit și ce se plătește la Belek, informația a variat destul de mult între sezoane. În unele materiale de concept, italianul, francezul și mexicanul apar incluse, în altele apar cu taxă. Cel asiatic și cel de pește se plătesc în majoritatea variantelor pe care le-am verificat. Nu îți pot garanta situația exactă pentru sezonul în care mergi tu, dar îți pot spune că întrebarea asta se pune la recepție în prima oră, nu în a treia zi.
Bodrum, un meniu mai scurt și o atmosferă mai intimă
Xanadu Island stă pe o peninsulă privată în zona Turgutreis, la vreo 25 de kilometri de centrul Bodrumului. E cel mai mic dintre cele trei hoteluri, cu puțin peste două sute de camere, și se vede în oferta de restaurante.
Restaurantul principal se numește tot Silk Road, cu bufet și priveliște spre mare. La à la carte, cele două constante sunt Azzurro, cu bucătărie italiană, și El Toro, cu specific mexican. În anumite sezoane a funcționat și un restaurant cu profil egeean, plus o meyhane pe deck de lemn, deschisă vara, unde se servea pește proaspăt. Configurația s-a schimbat de la un an la altul, așa că ce citești pe un site de agenție poate să nu mai corespundă.
Regula cu vârsta minimă de șapte ani se aplică aici la toate restaurantele à la carte. Pentru cine merge fără copii, e o veste bună. Pentru familii, e un lucru de aflat înainte de rezervare, nu după.
Ce mi se pare valoros la Bodrum ține de altceva decât numărul de meniuri. Ești pe o peninsulă, ai apă în jur din trei părți, iar cina la Azzurro, cu soarele care coboară peste insulele din larg, are un avantaj de decor pe care nici Belek, nici Makadi Bay nu îl pot copia.
Cum îți faci rezervările fără să te enervezi
Sistemul de rezervări e, după impresiile oaspeților, punctul cel mai fragil din toată povestea. Nu fiindcă ar fi prost gândit, ci fiindcă cererea depășește locurile în plin sezon. Am citit recenzii în care oameni foarte mulțumiți de restul sejurului spuneau că singura frustrare a fost imposibilitatea de a prinde masă la restaurantul dorit.
Ce funcționează, din ce am văzut. Mergi la recepție sau la biroul de rezervări în ziua sosirii, ceri lista completă cu ce e deschis în săptămâna respectivă, întrebi explicit care intră gratuit și care nu, apoi rezervi tot ce vrei dintr-o dată. Dacă stai o săptămână și ai patru restaurante incluse, teoretic le poți prinde pe toate, însă numai cu programare făcută de la început.
A doua tactică bună e să accepți orele mai puțin populare. Toată lumea vrea 20:00. Dacă spui că mergi la 18:30, șansele cresc considerabil. Iar la 18:30, în Egipt, apusul e aproape, ceea ce nu e deloc un dezavantaj.
Ce se schimbă de la un sezon la altul
Aici trebuie să fiu onest cu tine, fiindcă multe articole despre resorturi se poartă ca și cum informația ar fi bătută în cuie. Nu e.
Restaurantele indian și oriental de la Makadi Bay lucrează doar în sezonul de vară. Meyhane de la Bodrum a avut, în unii ani, o fereastră de deschidere de vreo trei luni, între jumătatea lui iunie și jumătatea lui septembrie. Politica de taxare de la Belek s-a modificat. Programul poate fi ajustat de conducerea hotelului în funcție de ocupare, de vreme, de cerere.
Ce rămâne stabil e structura. Un restaurant principal cu bufet, un italian, un restaurant de pește, o variantă asiatică și una sau două opțiuni locale. Pe scheletul ăsta poți conta.
Un clasament asumat, cu argumentele pe față
Dacă mă întreabă cineva direct care sunt cele mai bune restaurante à la carte din familia Xanadu, răspund fără prea multe ocolișuri. Uskuna, de la Belek, stă în capul listei, fiindcă amestecul dintre peștele proaspăt și amplasarea pe malul râului nu are echivalent în celelalte două hoteluri, iar faptul că se plătește separat nu mă deranjează, câtă vreme plătești ceva ce chiar nu găsești în pachetul de bază.
Imediat după el pun Dolce Vita de la Makadi Bay, și îl aleg pentru consistență. E restaurantul care dezamăgește cel mai rar, iar micul dejun pentru adulți îi adaugă un plus pe care celelalte nu îl au. Ariel, tot la Makadi Bay, vine la mică distanță, pentru pește și pentru cadrul de seară de lângă apă, cu o singură rezervă din partea mea, legată de raportul dintre preț și experiență, care mi se pare mai puțin clar decât la Uskuna.
La Cascade merită locul următor, în oricare dintre cele două hoteluri unde funcționează, fiindcă bucătăria franceză face o diferență reală față de ce mănânci în restul sejurului, iar asta contează într-o vacanță de o săptămână. Kebap House de la Belek închide grupul restrâns, exclusiv pentru micul dejun. La cină e bun, fără să fie extraordinar. Dimineața, în schimb, e altă discuție.
Restul, adică Turkuaz, Taj Mahal, Agora, Dragon, Azzurro și El Toro, intră în categoria merită dacă ai timp și dacă îți place genul respectiv de bucătărie. Niciunul nu e slab. Doar că, într-un sejur de șapte nopți, nu ai cum să le prinzi pe toate și trebuie să alegi.
Ce contează, până la urmă, la o cină de vacanță
După ce compari meniuri, orare și politici de taxare, rămâne o observație destul de simplă. Diferența dintre o cină bună și una memorabilă într-un resort nu ține aproape niciodată de complexitatea preparatului. Ține de faptul că ești așezat la o masă, cu apa aproape, cu cineva cu care îți place să vorbești, și că nimeni nu te grăbește.
Restaurantele à la carte de la Xanadu fac bine tocmai partea asta. Îți dau un cadru în care masa devine un eveniment mic, nu o obligație logistică. Iar dacă îți planifici rezervările în prima zi, ai șanse bune să transformi trei sau patru seri din sejur în exact genul de amintiri pentru care ai plecat de acasă.
Întrebări frecvente despre restaurantele à la carte de la Xanadu
Câte restaurante à la carte are Xanadu Makadi Bay
Resortul din Hurghada listează șapte restaurante tematice care lucrează à la carte, la care se adaugă restaurantul principal Otia, cu bufet. Cele tematice acoperă bucătărie italiană, turcească, franceză, indiană, orientală, est-asiatică și de pește. Două dintre ele, cel indian și cel oriental, sunt deschise doar în sezonul de vară.
Restaurantele à la carte sunt incluse în pachetul all inclusive
Parțial. La Makadi Bay, restaurantele Dolce Vita, Turkuaz, La Cascade, Taj Mahal și cel oriental pot fi vizitate gratuit, câte o dată pe sejur, în limita locurilor disponibile. Dragon și Ariel se plătesc separat. La Belek și la Bodrum, politica a variat de la un sezon la altul, așa că informația se confirmă la recepție în ziua sosirii.
Cu cât timp înainte se face rezervarea
Regula generală cere rezervare cu cel puțin o zi înainte. În practică, în lunile aglomerate, cine rezervă în ziua sosirii pentru tot sejurul are cele mai mari șanse să prindă restaurantele dorite. Cine amână două sau trei zile riscă să rămână doar cu orele mai puțin convenabile.
Copiii au acces la restaurantele à la carte
Depinde de hotel. La Xanadu Island din Bodrum se aplică o vârstă minimă de șapte ani pentru toate restaurantele à la carte. La Makadi Bay și la Belek, restricțiile țin mai degrabă de anumite spații rezervate adulților, cum e micul dejun à la carte de la Dolce Vita. Familiile cu copii mici ar trebui să întrebe explicit înainte de a rezerva.
Care e cel mai bun restaurant de pește din grupul Xanadu
Uskuna, de la Xanadu Resort Belek, amplasat pe malul râului Acisu. Apare constant în recenziile pozitive ale oaspeților, lucrează cu supliment de preț și servește pește proaspăt din Mediterană într-un cadru mai liniștit decât restul hotelului. Alternativa din Egipt, restaurantul Ariel de la Makadi Bay, lucrează cu produse din Marea Roșie și are avantajul poziției de lângă plajă.
Se poate lua micul dejun à la carte, nu la bufet
La Makadi Bay, da. Se servește între 07:00 și 11:00, în două variante, una pe plajă, la Ariel, și una rezervată adulților, la Dolce Vita. La Belek, Kebap House servește dimineața un mic dejun tradițional turcesc, cu priveliște spre mare. Ambele opțiuni sunt mult mai liniștite decât sala principală de bufet.
Merită plătit suplimentul pentru restaurantele contra cost
Răspunsul depinde de ce cauți. Pentru restaurantele de pește, suplimentul se justifică în majoritatea situațiilor, fiindcă produsul și cadrul sunt diferite de tot ce primești în pachetul standard. Pentru restaurantele asiatice, diferența față de bufet e mai mică, așa că, la buget limitat, acolo aș economisi.
La ce oră se servește cina la restaurantele à la carte de la Xanadu Makadi Bay
Programul obișnuit al cinei este între 18:30 și 21:30 pentru toate restaurantele tematice, cu excepția celui oriental de la Agora, care primește oaspeți între 19:00 și 22:00. Orele pot fi ajustate de conducerea hotelului în funcție de sezon și de gradul de ocupare.
