Poate ți s-a întâmplat și ție să guști un vin alb care ți s-a părut excelent la început, proaspăt, parfumat, echilibrat, dar după câteva luni, când ai deschis o altă sticlă din același lot, parcă nu mai avea același farmec. Nu era stricat sau oxidat, doar… altfel. Fenomenul are legătură cu felul firesc în care vinul evoluează în sticlă, așa că merită să afli mai multe în rândurile care urmează.
Vinul nu se oprește din schimbare atunci când e îmbuteliat
Mulți oameni cred că povestea s-a terminat odată ce vinul a fost îmbuteliat, dar acesta este abia începutul unei etape noi. Vinul este viu, iar în interiorul sticlei continuă procese chimice care îi schimbă treptat gustul, textura și aromele, iar în primele luni după îmbuteliere, vinul trece printr-o perioadă de adaptare.
Înainte a stat în contact cu aerul, cu drojdiile, cu lemnul sau oțelul în care a fost ținut. Odată închis ermetic o parte din compușii aromatici se leagă între ei, alții se transformă, iar unele note care erau foarte evidente la început se estompează pentru a face loc altora noi. Vinul are nevoie de câteva săptămâni sau luni ca să se liniștească, să se reechilibreze și să-și găsească identitatea din nou. Alege Sauvignon Blanc dacă ești în căutarea unui soi interesant de care să te bucuri astăzi.
Aromele proaspete se transformă în nuanțe mai blânde
La vinurile albe tinere aromele sunt ca niște flori abia culese, vii, delicate, cu mirosuri intense de citrice, flori albe, mere verzi sau fructe exotice. În timp, aceste note proaspete se estompează și sunt înlocuite de arome mai calde, de miere, vanilie, coajă de pâine, fructe coapte. Este o transformare naturală, iar în funcție de soi și de stilul vinului, schimbarea poate fi o îmbunătățire sau, dimpotrivă, o pierdere.
Un Sauvignon Blanc foarte aromat își pierde din vivacitate după șase-opt luni, dar un Chardonnay maturat poate deveni mai rotund și mai complex după aceeași perioadă. Vinul este ca un om care trece printr-o vârstă de tranziție, la început e plin de energie, mai târziu devine mai liniștit și mai profund.
Oxigenul
Deși sticla pare un spațiu închis, un strop de oxigen tot ajunge la vin, mai ales prin dopul de plută. Această cantitate infimă ajută vinul să respire, dar dacă e prea multă, poate accelera îmbătrânirea. În cantități mici, oxigenul rotunjește aromele și le face să se combine frumos, în exces, însă, degradează vinul, dându-i note de mere oxidate sau nucă. Astfel, vinurile albe sensibile sunt adesea îmbuteliate cu dopuri speciale sau cu capsule care controlează exact cât oxigen pătrunde în timp. Incearca si tu acest sortiment!
Temperatura de păstrare contează mai mult decât crezi
Vinul alb este delicat, iar o perioadă scurtă de depozitare într-un loc prea cald poate accelera îmbătrânirea lui cu luni întregi. Ideal, sticlele se țin la o temperatură constantă, între 10 și 14 grade, ferite de lumină. Când vinul e păstrat corect, evoluția este lentă și, foarte important, echilibrată, iar schimbările de gust sunt plăcute.
Dacă este ținut în bucătărie, lângă o sursă de căldură, transformarea are loc rapid și nu întotdeauna în bine. Din acest motiv, atunci când deschizi o sticlă de vin alb care pare diferită de cea băută cu câteva luni în urmă, primul lucru la care merită să te gândești este cum a fost păstrată.
Nu toate vinurile albe sunt făcute să evolueze, iar unele sunt gândite pentru a fi băute tinere, exact în perioada în care aromele lor sunt cele mai proaspete. Tu pe care le preferi?