Sari la conținut
Linia de sosire a unei curse, ilustrând distanța maratonului de 42,195 km
Sport

De ce maratonul are 42,195 km: povestea unei distanțe ciudate

Distanța maratonului este de 42,195 de kilometri pentru că proba olimpică de la Londra din 1908 a avut un traseu de această lungime, între Castelul Windsor și stadion, iar în 1921 federația internațională de atletism a hotărât să păstreze exact acea valoare ca standard. Nu are legătură directă cu vreo măsurătoare antică.

Oamenii povestesc des maratonul ca pe o lecție de istorie curată, cu un războinic grec care aleargă până la Atena, anunță victoria și se prăbușește mort. E o poveste frumoasă și foarte populară, dar adevărul e mai încâlcit, mai omenesc și, într-un fel, mai interesant.

Ce s-a întâmplat de fapt la Marathon?

Bătălia de la Marathon a avut loc în anul 490 î.Hr., între atenieni și armata persană. Sursele cele mai apropiate de eveniment, ale istoricului Herodot, nu pomenesc deloc o alergare de la Marathon la Atena. Ele vorbesc despre un alergător pe nume Fidipide (sau Filipide), trimis de la Atena la Sparta, la peste 200 de kilometri distanță, ca să ceară ajutor. Distanța aceea, parcursă în aproximativ două zile, este mult mai dificilă decât un maraton modern.

Povestea alergării de la Marathon spre Atena, cu vestea victoriei, apare abia în scrieri de sute de ani mai târzii, la autori precum Plutarh și Lucian, și are versiuni diferite, inclusiv în privința numelui alergătorului. Cu alte cuvinte, legenda s-a format în timp și a fost cizelată pe parcurs. Pentru a învăța să deosebești o poveste frumoasă de un fapt dovedit, merită să parcurgi și articolul despre greșelile frecvente legate de faptele istorice.

Cum a apărut proba modernă?

La prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, de la Atena din 1896, organizatorii au vrut o probă care să evoce legenda. Ideea îi aparține filologului francez Michel Bréal, iar traseul pornea de lângă satul Marathon și ajungea în stadion. Distanța era în jur de 40 de kilometri și a fost câștigată de grecul Spyridon Louis, devenit erou național.

În edițiile următoare, lungimea traseelor a variat, fiindcă depindea de orașul-gazdă și de geografia lui. Nu exista o distanță unică acceptată, ci o apropiere vagă de cele 40 de kilometri. Asta a funcționat atâta timp cât rezultatele nu erau comparate între competiții.

De ce 42,195 și nu 42 sau 40?

La Londra, în 1908, traseul a fost stabilit ca startul să fie dat în fața Castelului Windsor, ca să poată privi copiii familiei regale, iar finalul să fie în dreptul loji regale din noul stadion. Măsurătorile au dat 26 de mile și 385 de yarzi, adică 42,195 de kilometri. Ultimii 385 de yarzi (circa 352 de metri) rămân un detaliu al organizării, nu o regulă științifică.

Abia în 1921, când federația internațională de atletism a vrut să aibă o valoare comună pentru record, s-a ales distanța din 1908. De atunci toate maratoanele omologate o păstrează, de la cele mai mari orașe ale lumii la cele mici, de provincie.

Moment Ce se știa
490 î.Hr. Bătălia de la Marathon; Herodot pomenește alergarea spre Sparta
1896 Prima probă olimpică modernă, în jur de 40 km
1908 Londra: traseul de 26 de mile și 385 de yarzi
1921 Distanța de 42,195 km devine standard

Ce ne învață povestea despre felul în care circulă „faptele”?

Legenda maratonului este un exemplu foarte bun de cum o idee frumoasă supraviețuiește pentru că e ușor de povestit. Fiecare generație a adăugat un detaliu, iar cineva a început să o prezinte ca istorie sigură. Dacă o afirmație sună prea bine ca să fie adevărată, cel mai sănătos obicei este să te întrebi de unde vine și când a fost scrisă. Câteva repere practice găsești în articolul despre semnele că o afirmație merită verificată suplimentar.

Merită să adaugi și o notă de proporție: faptul că povestea nu e exactă în toate detaliile nu o face lipsită de valoare. Ea a născut o probă, a mobilizat milioane de oameni și a creat un tip de curaj pe care îl vezi la fiecare linie de start, de la elitele care aleargă sub două ore și un sfert până la cei care termină după șase ore, cu un zâmbet obosit.

Ce înseamnă distanța asta pentru cine aleargă azi?

Pentru un alergător amator, 42,195 de kilometri înseamnă, în medie, între patru și șase ore pe picioare. Pregătirea cere de obicei câteva luni, cu creștere treptată a kilometrilor săptămânali, cu ture lungi duminica și cu zile de odihnă strict respectate. Mulți aleargă înainte de asta una sau mai multe curse mai scurte, tocmai pentru a se obișnui cu ritmul, cu hidratarea și cu emoția de la start.

Un detaliu simpatic: la majoritatea maratoanelor, ultimii 385 de yarzi au rămas ca un moment special. Marcajul de 42 de kilometri este adesea urmat de un sprint scurt, în aplauze, care pare mai lung decât orice altă porțiune. Distanța nu este rotundă, dar nici nu are nevoie să fie: tocmai excentricitatea ei a făcut-o memorabilă.

Dacă te întrebi ce alte curiozități din lumea de azi au origini la fel de neașteptate, găsești idei în materialul despre curiozitățile din lumea modernă. Iar următoarea dată când cineva îți spune cu aplomb povestea soldatului care a murit după alergare, poți adăuga, cu un zâmbet, că istoria a fost, ca de obicei, ceva mai complicată.

Din paginile mai vechi

Mulțumim că ai citit până aici.Știri altfel: curiozități, povești pozitive și descoperiri pe care nu le găsești în altă parte. Înapoi sus ↑