Eticheta alimentară se citește în trei pași: mai întâi lista de ingrediente, apoi tabelul cu valori nutriționale raportate la 100 de grame și, la final, data de valabilitate cu condițiile de păstrare. Toate informațiile sunt obligatorii pe produsele ambalate vândute în Uniunea Europeană și te ajută să alegi mai bine, fără să te bazezi pe imaginile și sloganurile din față.
Fața ambalajului este locul în care producătorul îți vorbește despre produs, iar spatele este locul în care îți spune ce conține. Diferența dintre ele este uneori mare: o felie de pâine „cu cereale” poate conține doar câteva procente de cereale integrale, iar un iaurt „cu fructe” poate avea fructele ca ultim element din listă. Să luăm informațiile pe rând.
Cum citești lista de ingrediente?
Ingredientele sunt înșirate în ordine descrescătoare după cantitate. Primul element este cel mai prezent în produs, ultimul este cel mai puțin prezent. Dacă pe primele locuri apar zahărul, siropul de glucoză sau grăsimile, iar ingredientul pe care îl cauți (ciocolata, fructele, nucile) vine abia spre final, produsul e mai puțin bogat în el decât sugerează imaginea.
Aceeași substanță poate apărea sub mai multe nume. Zahărul se mai ascunde sub denumiri ca zaharoză, glucoză, fructoză, sirop de glucoză-fructoză, dextroză, maltodextrină sau miere. Când le vezi mai multe, nu înseamnă că fiecare e în cantitate mică: împreună pot ocupa un loc mai sus decât pare.
Aditivii apar fie cu denumirea completă, fie cu un cod format din litera E și un număr. Prezența unui cod E nu înseamnă automat ceva rău, pentru că și vitamina C se notează E300. Aditivii autorizați sunt evaluați de autoritățile europene, iar eticheta îți spune doar pentru ce sunt folosiți: conservant, antioxidant, colorant, emulgator.
Unde sunt trecuți alergenii?
Alergenii declarați obligatoriu, cum sunt cerealele cu gluten, laptele, ouăle, peștele, soia, arahidele, nucile și țelina, apar evidențiați în lista de ingrediente, de obicei cu litere aldine, majuscule sau subliniat. Mențiunea „poate conține urme de” este o avertizare voluntară a producătorului privind contaminarea încrucișată în fabrică. Dacă ești alergic, citește eticheta de fiecare dată, chiar și la produsele pe care le cumperi des, pentru că rețetele se pot schimba.
Ce arată tabelul nutrițional
Tabelul prezintă valoarea energetică în kilojouli și kilocalorii, grăsimile (din care cele saturate), glucidele (din care zaharurile), proteinele și sarea. Totul este calculat la 100 g sau 100 ml, ca să poți compara produse diferite pe aceeași bază. Mulți producători adaugă și o coloană „per porție”, dar porția definită de ei poate fi mai mică decât ce mănâncă de fapt omul.
| Rând din tabel | Ce urmărești |
|---|---|
| Valoare energetică | cât de bogat în energie este produsul la 100 g |
| Grăsimi, din care saturate | raportul dintre grăsimile totale și cele saturate |
| Glucide, din care zaharuri | cât din total sunt zaharuri adăugate sau naturale |
| Fibre | prezența lor sugerează o componentă integrală sau vegetală |
| Proteine | aportul de proteine la 100 g |
| Sare | cantitatea de sare, nu doar de sodiu |
Trucul cel mai util este compararea a două produse similare, de exemplu doi iaurturi sau două cereale pentru micul dejun, rând cu rând. Așa observi imediat care are mai mult zahăr sau mai multă sare, fără să cunoști praguri pe de rost. Dacă vrei să-ți construiești o masă de dimineață mai bine echilibrată, merită să citești și ghidul despre micul dejun echilibrat.
Care e diferența dintre cele două feluri de date de pe ambalaj?
Există două formulări care se confundă ușor. „A se consuma de preferință înainte de” se referă la calitate: după acea dată, produsul poate să-și piardă din gust sau textură, dar de obicei nu devine periculos, dacă ambalajul e intact și a fost păstrat corect. „A se consuma până la” se referă la siguranță și apare la alimentele ușor perisabile, ca peștele proaspăt, carnea tocată sau preparatele refrigerate. După această dată, produsul nu se mai consumă.
| Mențiunea | Ce înseamnă | Exemple de produse |
|---|---|---|
| A se consuma de preferință înainte de | calitatea poate scădea după dată | paste, conserve, biscuiți, orez |
| A se consuma până la | nu se mai consumă după dată | carne tocată, pește, lactate proaspete |
Mențiunile de pe față: ce promit și ce nu
Termeni ca „natural”, „de casă”, „tradițional” sau „fără conservanți” nu garantează, în sine, un produs mai bun. Alte mențiuni sunt reglementate: „fără zahăr adăugat” are o definiție clară, la fel „bogat în fibre” sau „cu conținut redus de grăsimi”. Chiar și atunci, mențiunea se referă la un singur aspect și nu face din produs un aliment perfect. Un biscuit „fără zahăr adăugat” poate rămâne bogat în grăsimi sau în făină rafinată.
Mai sunt și imaginile: o felie de lămâie pe ambalaj nu înseamnă că băutura conține lămâie, ci, eventual, doar aromă. Singurul loc unde afli adevărul este lista de ingrediente.
Cum îți faci un obicei din citirea etichetei
Nu e nevoie să citești fiecare etichetă din magazin. Începe cu cinci produse pe care le cumperi săptămânal: pâine, lactate, cereale, sosuri, mezeluri. Compară-le cu alternativele din raft, rând cu rând. După două-trei vizite o să recunoști repede ce contează și vei petrece mai puțin timp în fața raftului. Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine legătura dintre alimentație și energie, este util și articolul despre alimentele bogate în fier și combinațiile potrivite.
Dacă ai o afecțiune sau urmezi un regim recomandat de medic, întreabă-l ce valori din tabel sunt importante pentru tine, pentru că tabelul de pe ambalaj este general și nu ține cont de nevoile tale individuale.