Migrația păsărilor este deplasarea regulată, de două ori pe an, între zonele de cuibărit și cele de iernat. Păsările își găsesc drumul combinând mai multe „busole”: poziția soarelui și a stelelor, câmpul magnetic al Pământului, reperele din peisaj și, la unele specii, mirosul.
În fiecare toamnă, cerul României se umple de cârduri care merg spre sud, iar primăvara, cele mai multe se întorc în același loc din care au plecat. Cum reușesc asta, fără hartă și fără GPS, rămâne una dintre cele mai fascinante teme din biologie.
De ce pleacă păsările și când?
Motivul principal este hrana. În lunile reci, insectele dispar, apele îngheață, iar semințele se acoperă cu zăpadă. Păsările care se hrănesc cu insecte, cum sunt rândunelele, lăstunii sau cucii, nu au de ales: pleacă. Cele care mănâncă semințe sau pot găsi hrană în orice sezon, ca vrăbiile și ciorile, rămân în general pe loc.
Declanșatorul plecării nu este frigul propriu-zis, ci scurtarea zilei. Lungimea luminii din timpul zilei modifică nivelul hormonilor și determină pasărea să acumuleze grăsime, să devină neliniștită și să se adune în cârduri. Multe specii își dublează aproape greutatea înainte de zbor, pentru că grăsimea e combustibilul călătoriei.
Cum se orientează păsările?
Cercetările au identificat mai multe sisteme care funcționează în paralel:
- Soarele. Pasărea își fixează direcția după poziția astrului, corectând în funcție de ora zilei, deci are un fel de ceas intern.
- Stelele. Speciile care zboară noaptea, precum privighetoarea sau multe păsări mici cântătoare, folosesc rotația cerului în jurul unui punct fix, în emisfera nordică stelei Polare.
- Câmpul magnetic. Păsările percep direcția și înclinarea liniilor câmpului magnetic al Pământului. Ipoteza larg discutată este că ochii lor conțin proteine sensibile la lumină și la câmp magnetic, ceea ce le permite să „vadă” un fel de busolă.
- Reperele de pe sol. Râurile, coastele, munții și lanțurile de dealuri formează un traseu pe care păsările îl rețin și îl repetă.
- Mirosul și sunetele. La unele păsări marine și la porumbei, mirosul contribuie la regăsirea locului de acasă.
Nicio pasăre nu folosește un singur sistem. Dacă cerul e acoperit, se bazează pe câmpul magnetic. Dacă drumul e familiar, reperele din peisaj preiau controlul.
Ce rol are experiența?
Unele specii călătoresc în grup, iar puii învață traseul de la adulți. Berzele albe, de pildă, zboară adesea în stoluri mixte, în care exemplarele experimentate conduc. Altele, ca anumite specii de cuci, pleacă singure și ajung în Africa fără să fi văzut vreodată traseul, ceea ce arată că o parte din harta mentală e moștenită genetic, nu învățată.
Memoria spațială are un rol major. Despre capacitatea unor animale de a ține minte rute lungi s-a vorbit mult, iar un exemplu bine cunoscut este memoria legendară a elefanților, care reușesc să regăsească izvoare după ani de zile.
Ce trasee urmează berzele din România?
Berzele albe din țara noastră folosesc în principal ruta estică. Ele traversează Bosforul, coboară prin Orientul Mijlociu și ajung în Africa de Est și de Sud. Evită Marea Mediterană, pentru că păsările mari, care planează, depind de curenții termici ascendenți formați deasupra uscatului. Deasupra apei aerul se încălzește mai puțin, iar zborul ar cere un efort uriaș de bătăi de aripi.
Alte specii au trasee diferite: gâștele și lebedele se opresc în zone umede din Delta Dunării, cocorii și pelicanii se mută în cârduri în formă de V, iar rândunelele zboară mai jos, aproape de pământ, urmărind insectele. Distanțele pot ajunge la mii de kilometri, iar unele specii marine depășesc zeci de mii de kilometri într-un an.
Mituri vechi despre migrație
Multă vreme, oamenii nu au înțeles unde dispar păsările. Aristotel credea că rândunelele se ascund în nămol și hibernează, iar mult timp după el ideea a circulat în cărți. Observațiile cu inele puse pe picior și, mai târziu, cu transmițătoare miniaturale au arătat adevărul. Este una dintre multele greșeli frecvente din istoria descoperirilor științifice, corectate abia când a existat tehnologia potrivită.
Cum poți ajuta păsările migratoare?
- Stinge luminile inutile ale clădirilor noaptea în perioadele de migrație: lumina puternică dezorientează păsările și provoacă coliziuni.
- Pune autocolante sau modele pe geamurile mari, ca să fie văzute de păsări.
- Lasă un colț de grădină sălbatic, cu arbuști cu fructe și insecte.
- Oferă apă curată, mai ales în perioadele secetoase.
- Ține pisicile în casă în zorii și în serile cu mult trafic de păsări tinere.
Cum urmărești migrația din România?
Cele mai bune momente sunt septembrie și octombrie pentru plecarea spre sud, respectiv martie și aprilie pentru întoarcere. Zonele umede, Delta Dunării, litoralul și culoarele montane din Carpați sunt locuri bune de observat. Un binoclu simplu, o carte de recunoaștere a păsărilor și răbdarea de a sta nemișcat la începutul zilei sunt suficiente. Poți nota data primei berze sau a primei rândunici din an; câțiva ani de observații în același loc spun mai multe despre schimbările din natură decât o impresie de moment. Păsările inelate se pot semnala centrelor de ornitologie, iar informațiile ajută cercetătorii să refacă traseele.
